Este toamna. Soarele palid abia mai poate incalzi pamantul invaluit de bruma. Norii cenusii se aduna la un loc si vestesc venirea cu pasi repezi a iernii geroase .
Ultima frunza a unui copac statea nemiscata chiar daca vantul batea foarte tare .Copacul o intreba:
-De ce nu vrei sa te duci langa surorile tale care stau pe pamantul amortit si formeaza un covor multicolor nemaipomenit?
-Deoarece m-am atasat foarte mult de tine!
-Dar de ce?
-Deoarece tu mi-ai fost cel mai bun prieten din asta primavara si pana acum! Nu vreau sa te parasesc !
-Nici eu , dar sper sa ne mai intalnim la primavara
-Si eu ,prietee! Sper sa ne vedem la primavara!
Si cei doi prieteni nedespartiti s-au mai revazut si au decis sa ramana asa pana ce-or trai.
