O dimineata din copilaria mea.
Era frumos sa privesti un rasarit de soare de pe acoperisul debaralei. Luna alba incerca sa mai smulga o ultima clipa pentru a domni asupra lumii.
De prin vreo ograda se auzea un cocos batran cucurigind si încercând sa isi dea importanta. Cerul purpuriu parca anunta venirea unui nou inceput. Razele soarelui isi faceau curaj pentru a privi spre noi, muritorii de rand.
Campia sarutata de roua,isi deschide orizontul pentru a primi binecuvântarea soarelui. Mai apoi ca la comanda, ca bagat in priza, cainele din spatele cotetului de gaini incepe sa latre agitând gainile si creand o intreaga harmalaie. Linistea diminetii dispare, la fel ca micile stelute care se sting incet,ca o speranta, in neant.
Sper ca te-am ajutat! :)
