Era o zi frumoasa de iarna, iar soarele stralucea pe cer. Razele care le arunca pe pamant "imbracau" zapada asezata peste natura si ii dadea o aura sclipitoare. Totul stralucea atat de frumos parca era un peisaj din cartile cu povesti.
In apropierea casutei de la poalele dealului locuiesc bunicii mei, cei mai frumosi si simplii oameni pe care ii cunosc. Traiesc o viata fericita aici in mijlocul naturii si ma bucur sa ii pot vizita in fiecare vacanta de iarna. Mereu peisajul mirific m-a atras.
Casuta lor micuta este acoperita de omatul pufos. Cerul senin este "acoperisul" frumosului tablou de iarna care se intindea sub atenta mea privire. Am descoperit in apropiere un lac inghetat. Cand m-am apropiat am realizat caci chipul meu se oglindea in gheata aceea. Totul era atat de interesant!
De mic copil am iubit natura, simteam ca mereu o pot asocia cu viata mea, cu starea mea sufleteasca uneori. Chiar daca afara era o iarna rece, totusi soarele stralucea. Din asta am invatat ca uneori chiar daca imprejurarile vietii sunt sumbre si "reci", daca ne vom concentra sa privim soarele si lumina lui, vom vedea un scop si in iarna vietii noastre.
