Povestea mea este una interesantă, presărată cu lacrimi dar și cu bucurii.
Când împlinisem 3 ani, mi-a povestit mama, că mi-am pierdut tatâl într-un accident îngrozitor! Eram prea mic ca să-mi fi râmas vreo frântură de idee din acel moment dramatic. Mama rămăsese văduvă și s-a descurcat greu să mă crească...așa că m-a dat la țară la bunici, unde am contactat o boală la plămâni! Medicii au descoperit, la vârsta de șase ani, că am astm pulmonar. A trebuit biata mamă să mă ducă la tot felul de doctori ca să mă vindec. Eram mărișor și-mi amintesc cum stăteam la cozi la diverși medici, unii mai amabili, alții mai țâfnoșii...Cred că așa mi-a venit ideea să devin medic...vis,....ce vis frumos! După vreo patru ani, eu am reușit să scap de astm, eram prin clasa a patra, mergând la un Sanatoriu din Techirghiol! Gândul să mă fac medic a încolțit din ce în ce mai tare...! Timpul a trecu, am terminat liceul, am fost premiant, apoi am devenit student la medicină. Azi, mama, care mă iubește ca în copilărie, se mândrește că sunt medic pediatru și că am o familie frumoasă. Visul meu a devenit realitate...pot ajuta și
eu copiii bolnavi!
