Era un vis frumos, minunat...M-am trezit intr-o lume necunoscuta.
Totul era alb doar oamenii si fiintele vii erau de argint. De mine s-a apropiat un om din aceia argintii si mi-a propus sa-mi arate taramul . Pe unde numai n-am trecut fiecare locsor era cutreierat de noi.
Mergeam ghiciti pe ce - pe un covor zburator, stiu e absurd.
Clatoria a durat pana ce s-a facut noapte , si nimic nu se mai vedea.
Curand m-am trezit , eram putin trista ca lumea mea alba a disparut complet nu a mai ramas nimic . Le povestiseram tuturor prietenilor mei si ei erau fascinati .
A mai ramas o amintire placuta in mintea mea.
