Va  rog  ajutatima...Toamna, primăvara şi vara, când nu se făcea focul, domnul Manoilă avea parcă ceva mai multă vremeşi, ca să nu şi-o irosească-n zadar, mergea în câte-o staţie de tramvai mai aglomerată, ajuta oamenilor  bătrâni să urce-n vagon, ajuta celor prea încărcaţi, le ridica sacoşele sau copiii. Pe urmă, se plimba pestrăzi şi dacă vedea copii alergând – neatenţi, cu şireturile desfăcute, gata să dea cu capul într-un zid sauîntr-un copac, îi oprea, şi, cu blândeţe, le explica de ce nu e bine să facă aşa, care sunt pericolele, ce li se putea întâmpla, dar foarte repede, cu câteva vorbe, ca să nu-i plictisească. Mulţi erau atât de nedumeriţişi-ncepeau să râdă-n gura mare, fugind mai departe şi făcând semne cu degetele spre cap, cu gestulexpresiv care vrea să zică «tra-la-la» sau «nebun».
O fetiţă, pe care-o oprise o dată fiindcă-şi târa ghiozdanul prin zăpadă, îl ascultase niţel, apoi sescotocise prin buzunare şi-i întinsese 25 de bani.De data aceea fusese el uimit, încât nici n-avusese timp să refuze.O singură dată, un singur băieţel, de vreo 9 ani, îi spusese «mulţumesc», pentru că-l pusese să-şiînnoade şireturile, şi chiar intrase cu el în vorbă. — Dumneavoastră sunteţi pensionar, domnule? — Da, de 18 ani sunt pensionar. — Dumneavoastră aveţi timp; lumea care e la serviciu are foarte puţin timp, aşa e şi cu părinţii mei şicu toată lumea. Vă mulţumesc încă o dată.Seara, când cădea zdrobit de alergătură, îşi spunea uneori: «Ai făcut treabă bună astăzi, acum culcă-te, bătrânule bun din strada Speranţei». 
Determina, in  cite  un  enunt(cu  argumente   din  text),  trei  calitatii  morale  ale  batrinului.