"Manunchiul divin de arte sunt de fapt confluentele artelor in sine. Un om complet , inalt si purificat, prin principiul aristotelic catharsis, le detine pe toate, fie si putin. Astfel, putem sa ne inaltam intr-o lume cat mai impresonala si indepartata dar cu atat mai apropiata de una divina, prin savarsirea si intuirea a mai multor taine ale artelor. Oglinda - simbolic vorbind, este trecerea dintre aparenta si esenta - etre si paraitre, dinte a vrea si a putea, volouir si pouvoir. Ea pastreaza memoria micoscopica si infatisarea dintre lumile atat de diferite, prin asemanarea lor. Totusi, descoperim ca visele pe care nu le putem atinge prea usor tactil, vizual, auditiv...le putem atinge cu buricele degetelor prin penelul de scris, prin pensula cu par de veverita, prin arcusul din stejar, prin lutul moale. Fiecar arta descopera o noua modalitate de a te intoarce catre ea, daca exista o dorinta primordiala.
Si pentru a nu uita de unde vii, ci doar pentru a masura, e bine sa folosim o oglinda, curata - care ne creioneaza exteriorul. Si o arta, care ne infatiseaza interiorul"
