Mai
tarziu, cei doi baieti iesira. Au intrat intr-un magazine sa cumpere niste
cartofi prajiti. Femeia de la magazin i se adresa lui Brian: “O, saracul
prieten al tau! Are voie sa manance cartofi prajti”. “Da, bine-nteles” spuse
Brian. Apoi se gandi: “Dar de ce nu i s-a adresat lui Mark? Picioarele lui nu
ii ajuta, dar nu e tampit!” Era suparat din cauza prietenului lui cel nou.
Brian cumpara cartofii si cei doi baieti iesira din magazine. Mark era foarte tacut.
“Hei,
Brian! Vino sa joci fotbal”. Era Timmy Croft, celebritatea echipei scolii.
Brian voia cu adevarat sa accepte. “Dar Mark ce-ar fi zis?” se gandi el. Mark a
inteles. “E in regula. Pot sa ma uit” ii spuse. Dar i-a parut rau indata ce jocul
incepu. Voia sa joace si el. Deodata mingea zbura spre el. “Mark! Da-te ‘napoi!”
striga Brian. Dar Mark nu se dadu inapoi. Ba mai mult, se indrepta rapid spre
minge si-i trase un cap. “Ooo!” exclama Timmy. “A fost grozav”
Dupa
aceea si Mark juca impreuna cu copiii. Nu si-a folosit picioarele, dar a jucat bine
cu adevarat si a marcat un gol frumos. “Unde ai invatat sa faci asta?” l-a
intrebat Timmy. “O, cu mult timp in urma, la o scoala speciala. Jucam fotbal noi
toti fiind in carucioare cu rotile.
Mai tarziu, dupa ce s-a incheiat jocul, Timmy a spus: “Scoala mea tocmai a
adunat niste bani pentru o scoala de copii cu dizabilitati. Banii sunt pentru o
excursie cu autocarul la gradina zoological. E vorba de scoala ta?” “Nu” a
raspuns Mark. “Eu frecventez acum o scoala normal” “Ei nu! Pe bune?”
“Da, e o scoala normal, dar exista o
multime de copii cu dizabilitati”. “Deci ii pun pe toti impreuna? Ooo!” Mark
tacu. Apoi spuse: “Scoala ta a facut ceva foarte frumos. Dar stii ce doresc cu
adevarat oamenii cu dizabilitati? Noi vrem sa facem unele chestii impreuna cu
voi, nu cu banii vostri – chestii cum a fost jocul nostru de fotbal. A fost grozav”.
