Este o tema psihologica. De multe ori, insuccesele anterioare ale parintilor, ii determina pe acestia sa adopte un comportament eronat asupra copiilor. Deci nerealizarile, frustrarile, lipsa stimei de sine a parintilor, nivelul social, etc, vor influenta intr-o masura mai mare sau mai mica atitudinea parintilor in relatia cu copiii.
Copiii trebuie crescuti pentru ei : parintii trebuie sa aprecieze OBIEVTIV caoacitatea intelectuala/aptitudinile copiilor, si sa-i sprijine in directia corecta. Spre exemplu, o mama care a ratat un examen la medicina, va incerca inconstient sau chiar poate constient sa-si " programeze" copilul pentru a deveni interesat de medicina. Prin reusita copilului, parintele depasedte o frustrare/angoasa/nerealizare, insa...nu este obligatoriu ca copilului sa i se potriveasca aceasta meserie. Deci obiectivitate, capacitatea parintilor de a aprecia adevaratele talente ale copiilor, lipsa asteptarilor supra exagerate de la copiii. Copilul trebuie indrumat, ghidat, pentru a-si atinge potentialul maxim in raport cu aptitudinile lui. De multe ori, ceea ce-si imagineaza parintii ca se potriveste copilului, nu reprezinta realitatea.
