cuv."plumb"este folosit si ca simbol si ca epitet. Ca simbol,sugereaza incremenirea materiei,deci tragismul vietii;pietrificarea,deci imposibilitatea de zbor. Ca epitet:"sicrie de plumb","flori de plumb" si "aripi de plumb",devine cuvant-cheie a poeziei,devenind o obsesie. Epitetele "adanc","intors" si "singur",au menirea sa creeze o atmosfera tulburatoare: amorul intors(mort),creeaza sentimentul disperarii,a impietririi,a infrigurarii.
Un alt element stilistic demn de remarcat este frecventa vocalelor"â" si "u",precum si a diftongului "au" si a triftongului "eau",cu scopul de a sugera gemete si vaiete(dormeau,scartaiau,atarnau).Majoritatea verbelor stau la timpul trecut imperfect,iar prin acest lucru,poetul reuseste sa creeze senzatia de persistenta a atmosferei macabre("dormeau adanc","stam","scartaiau","dormea","atarnau").
