M-am hotarat sa merg la teatru in Bucuresti , micul Paris de
alta data.Lume buna iubitoare de arta ,asteapta linistita sa vada noua piesa
pusa in scena de un renumit regizor.L-am divinizat mereu cu toate ca el mi-a produs numai durere .
Am plecat de acasa cu un gand sa-l intalnesc pe el ,idolul meu ,cel care mi-a insuflat
dragostea pentru teatru .A fost la mine in oras unde a participat la cursurile
mele teatrale .Mi-a dat cateva sfaturi care mi-au fost de folos .M-a fascinat
cu calmitatea lui .L-am vazut ,acelasi personaj boem , misterios dar cu suflet
mare.
Nu indraznesc sa-i vorbesc ,il privesc de la distanta si imi este de ajuns.Nu
vreau sa-i rapesc clipe din timpul pretios .Vreau sa-l vad ca actor ,asta ma
multumeste imens
Ma simt extraordinar ,l-am vazut ,stiu ca este sanatos si acelasi om cu suflet
mare si caracter deosebit.Ma intorc in micul meu oras fericit ca l-am vazut ,pe
el monstrul teatrului ,actorul renumit ,omul care mi-a dat incredere in fortele
mele proprii.
De ce am procedat asa si nu am vorbit cu el ?Vorbele sunt de prisos ,poate are dreptate , nu sunt bun de nimic , nu pot fi ca el cu toate ca eu inca sper.
