Nu pot să scriu 10 rânduri, nu am de unde scoate.
Împăratul, tatăl lui Prâslea, este un împărat care se bucură de ceea ce are în grădina sa: mărul care face mere de aur. Însă se bucură parţial, bucuria lui este umbrită de neputinţa de a gusta vreodată din acele fructe care erau lumina sa, pe care şi le dorea cu tot dinadinsul. Însă, niciodată, spre tulburarea lui sufletească, nu reuşea să guste din acele fructe. Iar când, în sfârşit, dorinţa de a gusta din acele mere de aur i s-a împlinit, l-a l-a determinat să ceară fiului căutatrea hoţului pentru ca faptul acela să nu se mai repete iar pericolul să fie înlăturat total. Tatăl lui Prâslea este modelul de om care insistă, deşi nu are curajul să facă el ceea ce îţi doreşte, şi ştie să promită. Promisiunea şi-o respectă.
