Strofa surprinde momentul lasarii serii, la limita dintre zi si noapte. Adresarea retorica prin intermediul interjectiei "O" si personificarea dealului, ce pare ca asculta ca un confident tacut descrierea ce va urma denota un puternic sentiment de relaxare a eului liric. Acesta pare sa se intoarca acasa, detaliu subliniat cu mentiunea "capat linistitor de drum". Epitetul "linistitor" pare a defini intreaga atmosfera a strofei. Privirea ce se dezleaga, amurgul ce se inalta invita cititorul la contemplatie. Acest exercitiu al dezmarginirii de pamant are loc cu ajutorul personificarilor amurgului si am dealului, cele elemente ce contureaza spectaolul apusului. Totul culmineaa cu metafora crin inalt de fum ce marcheaza unirea planului celest cu ce terestru si comuniunea omului cu imaterialul de dincolo de orizontul fermecator al serii.
