''Inapoierea cheii'',de N. Stanescu este un titlu sugestiv,iar tema poeziei o constituie dorul dorului trecut-prezent,cheia este metafora dorului-tristetea. ,,Mi-e dor sa pot/sa nu-mi mai fie/dor de tine.''
Poetul a iubit patimas,iubirea s-a pierdut undeva,poate intr-o incapere inchuiata,iar cheia s-a pierdut si trebuie gasita pentru a fi eliberata iubirea.
''Tristetea,ea/nu este gand/ ea lucru este.''Gandul se pierde in amintire,iar tristetea este un fapt ce-l bantuie pe poet,o trebuinta pe care trebuie sa o rezolve:''Mananc-o daca ai cu cine'' semnifica faptul ca poetul nu-si poate impartasi tristetea cu nimeni,durerea o suporta singur si,ca si tristetea ''e un lucru'',pe care trebuie sa-l infrunte.
Ultima strofa este repetarea primei strofe tocmai pentru a ne infatisa sentimentul de durere nemarginita,ce nu mai poate fi asteptat,cautarea a cat mai grabnice solutii de recuperare a cheii.Nu este un mister,nu este un vis,ci un lucru cert,iubirea exista,dar trebuie recuperata.Cheia e sensul figurativ,solutia.
Poetul traieste intens dorul,il accepta cu resemnare,dar in acelasi timp intr-o febrila cautare printr-o asidua munca,sperand ca totusi cheia se intoarce printr-un miracol.
