Stateam intr-o zi ingindurata pe trunchiul unui copac defrisat. De la un moment dat, in jur, totul parca a prins viata.
Copacii apucinduse unul pe altul de crengi, au inceput a dansa o hora cum nu mai vazusem vreodata. Florile incepusera sa chicoteasca intre ele, creind o atmosfera placuta si armonioasa. Pasarelele cintau toate intr-un un unison o melodie cum nu mai auzisem vreoata. Si eu incepusem sa fredonez aceiasi melodie, si realizam ca sunt la un concert al padurii. Iar soarele cel auriu si mare isi intinsese trena sa de un galben tipator peste minunatul peisaj, oferindu-i un farmec deplin.
Padurea era una de basm, o padure cum nu mai vazusem vreodata.
*Sper nespus de mult ca mica mea compunere te va ajuta :) Si marcheaza te rog mult ca cel mai bun raspuns, daca intradevar te-am ajutat :)
