Am învățat așa pentru examenul de limba română:
În funcţie de locul accentului în cuvânt, se
realizează distincţia,
a) pe de o parte, între diferite tipuri de silabe:
·
silabă tonică (purtătoare de accent): soa-re;
·
silabă posttonică (silaba
ulterioară silabei tonice): ra-mu-ră;
·
silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice): ri-no-cer;
şi,
b) pe de altă parte, între diferite
tipuri de cuvinte:
·
- cuvinte
oxitone (în care accentul cade pe vocala din ultima silabă):
avion, feribot;
- cuvinte paroxitone (în care
accentul cade pe vocala din penultima silabă): binoclu, băcănie;
·
- cuvinte proparoxitone (în care
accentul este pus pe o vocală dintr-o silabă anterioară penultimei silabe): ramură,
pajişte, treisprezece.
Accentul are, de asemenea, rol în diferenţierea omografelor:
veselă
(adj.) vs. veselă (subst.),
zori (subst.) vs. zori
(vb.),
copii (subst. sau vb.) vs. copii (subst.),
era
(subst. art.) vs. era (vb.),
cântă (vb. ind. prez.,
pers. a III-a sg./pl. sau imper.) vs. cântă (vb. ind. pf. s.)
