Caracterizează-l pe Ciprian în trei enunţuri                       Dulcea copilărie Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai faimoşi compozitori români ai vremii sale, s-a născut în 1853, nu departe de oraşul Suceava (România). Tatăl său, Iraclie Golembiovschi, a fost preot. „Golembiovschi“ în limba polonă înseamnă „porumbel“. Numele „Porumbescu“ a fost folosit mai întîi ca pseudonim, apoi ca nume oficial. S-a stins din viaţă prea devreme, la doar 29 de ani. Ciprian a fost un copil timid, sensibil. A avut o copilărie minunată, cea mai frumoasă parte a vieţii sale, de care mereu şi-a amintit cu mare drag. În familie a crescut ascultînd melodii din folclorul românesc, doine, balade, dar şi melodii cu un ritm vesel. Ciprian Porumbescu a cunoscut de mic personalităţi din domeniul culturii, deoarece tatăl său colabora cu marii poeţi ai vremii, printre care şi prietenul său de suflet, Vasile Alecsandri. Părinţii, dorindu-şi ca Ciprian să facă carte, i-au oferit şansa de a studia încă de la şase anişori vioara, apoi pianul, orga. Astfel tînărul a făcut primii paşi în lumea muzicii. A studiat la gimnaziul din Suceava, unde a organizat primul său concert de instrumente muzicale. Acest debut i-a adus multă bucurie. A compus circa 250 de piese muzicale. Cea mai cunoscută compoziţie a lui Ciprian Porumbescu este desigur Balada pentru vioară, scrisă la 27 de ani. Patriotismul i-a fost insuflat de către tatăl său. Ciprian a participat la sărbătoarea de la mănăstirea Putna care s-a organizat în memoria lui Ştefan cel Mare. Acolo l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Cînd era departe, îi era dor de casa părintească: Mă roade (a chinui) dorul de casă. Voi găsi eu drumul spre ea. Mă agăţ (уцепиться) de un cocostîrc, care se întoarce la primăvară, şi mă opresc drept acasă…