La marginea casei de la tara se intinde tacuta o padure imensa de stejar. Cand eram mica imi imaginam ca sunt in povestea mea preferata, Hansel si Gretel si ca reusesc sa o inving pe vrajitoarea ce-si are casa chiar in inima padurii, unde razele soarelui cu greu isi mai fac loc printre ramurile dese ale copacilor si unde picior de om nu a calcat vreodata. Bunicul ma ducea des in mici excursii si priveam impreuna cum veveritele aduna ghinde sau ascultam cele mai frumoase simfonii ale privighetorilor care isi aveau cuibul prin stejarii batrani. Padurea insa era mereu invaluita de mister, si nu mergeam niciodata prea departe...cine stie, poate chiar exista creaturi care nu vor sa fie descoperite si care isi au cuiburile prin cotrloanele ascunse ale padurii
