Este evident pentru oricine că omenirea se află într-un grav impas moral-spiritual. Aplecându-ne asupra istoriei omului – o istorie a preeminenţei egoismului şi violenţei, lesne vom desluşi că nu-i vorba de-o criză trecătoare, ci de-o constantă tot mai înrădăcinată în complexul mecanism al constituirii şi afirmării civilizaţiei. Dar cum civilizaţia actuală presupune un îndelungat şi anevoios proces de maturizare a omenirii, iată că inocenţa – trăsătura definitorie a copilăriei, cunoscută drept vârsta de aur a omului, a fost receptată ca un balast, de care cele mai avansate civilizaţii ale timpului nostru s-au grăbit să se descotorosească.
