Este toamna. Micuta Lizuca a plecat impreuna cu catelul ei , Patrocle, acasa la bunici. A trecut prin multe peripetii, pana a ajuns intr-o padure , unde cei doi au poposit. Deodata, un fosnet se auzi incet. Un animalut se ascundea dupa un tufis.
Lizuca, speriata, ii spuse lui Patrocle:
- Patrocle, ai auzit?
-Am auzit Lizuca! Nu poate fi ceva atat de infricosator. Eu sunt cu tine, te voi apara!
- Am crescut un catel foarte curajos. Dar daca este un bursuc? Sunt foarte speriata de bursuci!
-Nu are cum sa iti faca vreun rau, altfel am eu ac de cojocul lui!
Si in acel moment, dintre tufisuri se ivi un bursuc. Lizuca striga infricosata:
- Patrocle, bursucul , Patrocle!
- Linisteste-te , fetito! Nu-ti fac niciun rau. Bursucii nu sunt atat de rai pe cum crezi. Suntem niste animalute ca toate celelalte.
-Dar am auzit atatea povesti ingrozitoare despre tine! Cum pot avea incredere?
-Tu poate nu ma cunosti, dar eu te cunosc prea bine!
- Cum asa?
- Te-am recunoscut din Dumbrava Minunata! Tatal tau te aducea aici, dar acum a vandut-o!
- Lizuca, bursucul te cunoaste!
- Nu fi trist , bursucule! Voi merge la bunicii mei si ma voi intoarce in padure de cate ori voi putea!
- Ce bucuroase ne-ai face pe noi, animalutele din Dumbrava Minunata!
- Acum trebuie sa plec!Se insereaza, iar noi trebuie sa ajungem la bunici cat de curand.
- La revedere, Lizuca! La revedere , Patrocle!
-La revedere bursucule! spuse cei doi in cor.Sa te regasim sanatos!
Si cei doi au plecat in drumul lor. Au ajuns la bunici si s-au tinut de promisiune.De cate ori au putut, s-au dus in Dumbrava Minunata.
Sper ca te-am ajutat!
