Aaaa...poezia asta am recitat-o la o inspectie si m-au laudat profesorii. Eu iti voi spune parerea mea,ce am simtit eu atunci cand am rostit-o: Autoarea,care este Magda Isanos constata cu mirare ca dezradacinand florile din pamantul lor le distrugi motivul de a trai, ca pentru ele paharul cu apa nu reprezinta decat un sicriu, un loc unde vor muri mai usor. Astfel atunci cand se indreapta spre casa, desi nu avea toporasii in mana, Magda ii avea in suflet, pastrandu-i de asemenea vii. Ea nu avea nevoie sa ii vada in casa, intr-o vaza cel mai probabil .Era impacata cu sine insasi pentru ca nu a rupt florile si nu le-a distrus, doar pentru decor si frumusete. Florile sunt mai frumoase atunci cand le vedem in natura. Sper ca te-am ajutat cu ceva. O zi buna!
