-Jane, oh, esti aici? Cu mine?
-Da, se pare ca lumea e un loc mic,la fel ca viata, nu stii niciodata cu cineva te vei intilni in ea.
-Domnisoara Eyre, mereu aveti un lucru frumos de spus inaintea la toate... dar ma scutati, am uitat ca sunteti deja doamna.
-Da, deci nu mai sunt o "Eyre", acest cuvint provocindu- mi atita patima sufletesca dar fiind doar o amintire. Acum sunt o Rochester!
-Ma bucur...ma bucur pentru voi. Domnul Edward e un om bun dar neinteles!
-Nu e chair asa cum crezi tu, noi am invatat sa ne intelegem din priviri caci asa este cind iubesti si esti iubita.
-Dragostea e cu adevarat complicata...
-Nu e chiar asa, da, recunosc ca e un mister dar i-am intrat in esenta si acum o simt si o inteleg caci nu e usor nici ei!
-Ei?
-Da, ei caci dragostea e la fel o persoana, mai aparte, mai imaginara...Ea le ofera la oameni tot ce are mai sfint iar ei o acuza in toate rautatile. Ce ticalosi! Vai, inteleg pamintul, inteleg marea dar niciodata nu am inteles oamnenii!
-Si totusi esti aici cu ei!
-Da, sunt si voi fi...Domnul mi-a luat sufletul si m-a izbovit de trupul meu pacatos. Acum, ma simt cu adevarat libera, ma simt bine!
-Deci esti doar o stafie?
-Nu, sunt plodul imaginatiei tale...Dar voi fi mereu aici, cu tine...
-Jane, ma regasesc in fiecare bucatica din tine! Si totusi nu te accept ca o Rochester, pentru mine vai fi mereu JANE EYRE, caci asta esti tu!
