Constiinta, cochilia melcului, descoase ratiunea de azi.
Marul, roseata apusului, intregeste negrul din mine.
Copilul din mine se ascunde in cele mai mici colturi ale trupului.
Cantecul apei trece furandu-mi gandurile.
Durerea, vant nesfarsit, incearca sa ma alunge in alte zari.