„Ficţiunea ne însoţeşte încă de când, în adâncurile preistoriei, am păşit întâia oară pe sinuosul drum care avea să ne ducă, după milenii, la ceea ce azi numim civilizaţie. Literatura e fiica târzie a acelei îndeletniciri primitive de a inventa şi a povesti istorii care a umanizat specia şi a rafinat-o.
Această viaţă impalpabilă, fermecătoare şi indispensabilă – ficţiunea – pe care o trăim când călătorim, singuri sau însoţiţi (ascultându-i pe povestitori sau urmându-i pe scriitori), către universurile deschise de imaginaţie nu trebuie considerată o palidă copie a vieţii adevărate, a vieţii trăite obiectiv: amuzament, magie, joc, exorcism, nonconformism şi revoltă, dorinţa de libertate şi plăcere, ficţiunea înseamnă multe lucruri deodată şi, fără îndoială, este o trăsătură esenţială şi exclusivă a omenirii, o călătorie fără întoarcere către locuri necunoscute, un act de eroism intelectual care conţine, în potenţialitate, toata uimitoarea aventură umană înscrisă în istorie
