Titlu: ghiocelul
Intr-o minunata zi de primavara, ma plimbam prin gradina. Vad un ghiocel alb, micut, firav, frumos parfumat care abia rezista sa nu se ofileasca.
-Ajutor! Te rog sa ma ajuti! striga el cat de tare putu.
-Da! Ce s-a intamplat?
-Am nevoie de putina apa! vorbi el incet
Ii aduc o cana cu apa rece si o vars pe pamant.
-Povesteste-mi despre tine!
-Eu ma numesc Ghiocel. Cu greu am reusit sa ies din pamant sa vad razele calde si stralucitoare. Zapada rece, umeda si rea nu mi-a permis sa ies la lumina.Tu cum te numesti?
- Eu ma numesc Diana ( sau numele tau) . Am venit prin gradina sa ma plimb , ca abia mi-am terminat de scris temele si am vazut cum strigai dupa ajutor! Dar cum poti vorbi?
- In pamant, de unde am venit si eu, au mai fost cateva flori! Inaintea mea a fost o floare care a primit darul de a vedea, eu am primit darul de a vedea si a vorbi.
- Am inteles! ii raspund eu interesata
- Du-te in casa ca e cam frig.
-Bine. O sa iti mai aduc maine apa.
- Bine Didi ( numele vostru )! La revedere!
-Pa ghiocel!
** Sper sa iti fie de folos **
