București, 18 aprilie
SCRISOARE AMICALĂ
DRAGA MEA PRIETENĂ
Cu toat
e că au tr
ecut numai trei zile de cînd ne-
am despărțit, am simțit nevoia să îți fac o mărturisire, amintirile recentei excursii sunt încă atît de vii, încît îmi simt și acum
sufletul plin de bucurie.
Cui puteam să îi spun aceste lucruri, decît ție, cea care mi
-
ai fost alături în
acele zile luminoase.
Îmi revine în minte prima dimineață petrecută la cabană, cînd am simțit aerul curat de munte. Ieșisem împreună foarte devreme și
dintr-
o dată am simțit măreția munților cu prezența lor copleșitoare, masivă. Eram singuri în apropierea lor și ne simțeam inferiori în comparație cu prezența masivă.
Înțelegi, cred, de ce mi s
-
au întipărit în
minte acele imagini și de ce mi
-au
rămas în s
uflet acele zile frumoase, unice.
Aștept cu nerăbdare să ne întîlnim, atunci cînd vei reveni.
Pînă atunci,
Rămîn a ta prietenă,
