In opinia mea, opera literara Popa Tanda este o nuvela - specie epica in proza, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ ce prezintă un conflict bine conturat. Interesul naratorului se focalizează asupra personajului principal surprins în diverse ipostaze.
In primul rand, textul are toate trăsăturile unei opere epice: acțiune (încercările preotului Trandafir de a-i schimba pe necesarieni), narator omniscient, care relateaza la persoana a III - a ( nu arata, sunt de prisos etc) și personaje (preotul, sotia sa sătenii). In plus textul are dimensiuni medii, iar întâmplările sunt
organizae pe un singur fir narativ.
In al doilea rand, în centrul acțiunii se afla părintele Trandafir, surprins în evoluție: de la preotul novice, la omul cu experienta în finalul textului, iubit de consateni, pentru ca a reusit sa le ofere un trai mai bun. Modul de expunere dominant este narațiunea, care interfereaza cu descrierea (prezentarea imaginii celor doua sate) și cu dialogul. Coordonatele temporale sunt sugestive, fiind fixate prin cele doua ipostaze ale protagonistului: la tinerețe si la senectute, iar spatiul este reprezentat de mediul rural transilvănean.
Coborand argumentele menționate, putem afirma ca textul citat este o nuvela.
