In opinia mea, atunci cand ploua parca ploua si in sufletele noastre.
In primul rand ploaia te moleseste, te indeamna la somnolenta si chiar tristete.
In al doilea rand atunci parca iti vin in minte toate necazurile si te intristezi si mai tare. Lipsa soarelui ne schimba total comportamentul, ne face mai morocanosi. A ,,dansa prin ploaie'' mi se pare un cliseu nu prea reusit. O poti face o data, de doua ori dar dupa ce te alegi cu o pneumonie iti piere cheful de asa ceva pe viitor.
In concluzie ploaia ne schimba total, nu ne mai recunoastem nici chiar noi.
