Uite...asta am facut-o eu pentru un concurs la imba romana:
Lumea prin ochii mei
Lumea, viața, presărată cu frânturi de metaforă e minunată! Mai ales in
ochii unui copil, care trebuie să se bucure de copilărie, să vadă natura
fermecătoare și oamenii mai buni decât sunt, să aibă o viață mai dulce.
În
ochii copiilor se ascund frânturi din nemărginita metaforă. Deoarece și eu sunt
un copil, iar in ochi îmi lucește metafora, vă voi descrie cum văd lumea, prin ochii mei.
În
fiecare seară ies pentru a vedea natura în toată splendoarea ei. Dar cum
credeți că văd lumea seara? Văd o lumină superbă, ce se joacă în ochii mei. Văd
izvoarele cum își varsă apa cristalină, sfințind catedrala naturii. Văd si aud
cum codrii freamătă și cum frunza lor își deapănă povestea. Văd pădurea ce
seamănă cu o fată cu ochii verzi, pătrunzători. Văd cum Luna îmi zâmbește și
îmi leagănă duios somnul atunci când adorm pe covorul verde al naturii. Văd cum
lacul lucește și își asteaptă cuplurile de lebede pentru a le mângâia blând penele
moi, unindu-le printr-o îmbrățișare. Mai văd Soarele ce vine pe furiș la iubita
sa, Luna și o sarută dulce, înfiripându-și apoi povestea de dragoste. Văd cum
păsările vâslesc în înălțimi, în valurile limpezi ale cerului.
Dar ziua... când e lumină,
ce credeți că vede copilul? Eu văd fantezie, metaforă... Văd dealurile ca niște
ghemotoace jucându-se și rostogolindu-se...Văd câmpiile înălțându-și holdele
bogate spre cer, să le binecuvânteze Dumnezeu. Văd cum Soarele cu mâinile sale
nevăzute mângâie cu duioșie natura și spre apus, le spune basme viețuitoarelor,
ca un tată al universului.
Deci, în ochii unui copil, sau... numai ai
mei, văd mereu aceeași lumină zglobie, văd viața oricând, văd fantezie... Și
cum văd eu ,,lumea prin ochii mei" se datorează numai metaforei...
DEDIU REMUS VALENTIN
