Poezia este o operă lirică deoarece eul liric își exprimă în mod direct
sentimentele de tristețe și durere prin intermediul figurilor de stil:
“mai încet, tot mai încet” , “sufletu-mi nemângâiet” , “dor de moarte” ,
și a imaginilor artistice – vizuale: “dulce corn” , “sufletu-mi
nemângâiet” și auditive: “melancolic cornul sună”.
Eul liric își face simțită prezența în text prin mărci
lexico-gramaticale; pronume și adjective pronominale de pers. I (“mi” ,
“mine”) și verbe de persoana I: “-ntorn”.
