In padure e din nou iarna. Copacii sunt plini de zapada, care in lumina de efectul de diamante. Roiul de fulgi mici si pufosi danseaza printre crengile copacilor, pina nu le distruge dansul, vantul ce vine vulvoi. Animalele sunt linistite, se ascund prin adaposturi sau alearga fericite prin covorul zapezii. Inspre noapte, linistea domoala se aseaza peste padure. Toate vietatile dorm in vizuini, adapostiti de caldura frunzelor tomnatice, stranse la timp. In sclipirea lunii, zapada parea un sir lund de cristale, o imparatie dintr-o poveste, dintr-un basm. Nici nu mai simti frigul cand frumusetea iernii e in fata ta, si te doboara cu farmecele ei supernaturale. Padurea se odihneste, in tihna iernii noi
