Mecanismul – este un sistem mecanic creat pentru a transmite şi a transforma mişcările şi forţele unuia sau mai multor corpuri în mişcări şi forţe constrânse ale altor corpuri; – este lanţul cinematic având un element cinematic considerat fix. Maşina – este sistemul mecanic care realizează o sarcină specifică (cum ar fi: formarea, prelucrarea, deplasarea materialelor) prin transmiterea şi transformarea mişcării şi a forţei. În maşină se disting, în general, următoarele părţi componente: motorul, mecanismul şi efectorul. Motorul este subsistemul în care se transformă o anumită energie în energie mecanică. Mecanismul este subsistemul în care se transmite şi prin care se transformă mişcarea mecanică. Efectorul este subsistemul în care se realizează procesul tehnologic. Între noţiunea de maşină şi mecanism există următoarele deosebiri: – în general, în maşină se urmăreşte efectuarea unui lucru mecanic util (ex.: prelucrarea materialelor), în timp ce în mecanism se urmăreşte transmiterea mişcării; – mecanismul poate fi parte componentă a maşinii, dar maşina nu poate fi parte componentă a mecanismului. Ştiinţa mecanismelor (ŞM) se conturează ca ramură de ştiinţă independentă la sfârşitul secolului al XIX- lea. Ea se ocupă cu analiza şi sinteza mecanismelor. Analiza mecanismelor studiază caracteristicile: structurale, cinematice, cinetostatice şi dinamice ale unor mecanisme date (se cunoaşte geometria mecanismului analizat: lungimile şi unghiurile constante ale elementelor, poziţiile bazelor).
