In poezia Toamna , Octavian Goga descrie cu multa sensibilitate si melancolie tabloul trist al sfarsitului de toamna .Poetul sufera alaturi de puiul golas de ciocarlie , sufletul sau vriband adanc la tristetea care acuprins natura.
Incet , incet atmasfera devine intunecata si apasatoare .
Imaginea padurii este deprimanta sub povara de plumb a norilor cenusii . Pe campul pustiu , porumbul uscat tremura cuprins de frigul toamnei . Nu se mai aud sonoritatile vesele ale verii , natura devine mohorata , trista , pustiita de frig si apasata de cenusiul norilor .
Dinspre miazanoapte , isi face aparitia vantul nemilos . Puterea lui face sa fie smulsa cate o sindrila de pe sura .
Sub loviturile vifornitei pagane, nucii batrani devin neputinciosi , iar pe cumpana fantanii ,, plange un pui de ciocarlie singur si trist , lipsit de ocrotirea mamei .
Auzind plansul puiului de coicarlie , poetul isi simte sufletul cuprins de tristete si singuratate asemenea puiului de coicarlie .
