A fost o data un imaprat si o imparateasa.Si cei doi soti isi doreau foarte mult un copil.Iata,ca la un moment dat,acesta se nascu.Noul cocon fu rasfatat multa vreme,insa o cercare grea l-a lovit intr-o zi.Tatal sau,regele,muri rapus de sabie.Fratele acesta, deveni rapid un gonaciu si o dadu afara din castel pe imparateasa,cu tot cu prunc.Intr-un sat din apropiere,imparateasa isi ceru gazduire,dand la schimb o parte din haina sa imaparateasca. Conducatorul familiei,un misel adevarat,se indura sa o gazduiasca,dar doar cateva zile caci nici familia lui nu mai avea ce imbuca.Imparateasa accepta,si dua cateva zile de gazduire avu vartute sa se intoarca la castel si sa isi ceara tronul inapoi.Bineinteles,cumnatul sau nu vru sa i-l dea,dar ea era foarte invartosata,si convinse garzile regale sa il izgoneasca.
Copilul crescu mare,si zilnic ii citea mamei sale cate un stih din Sf.Scriptura.
Ca rasplata,imparateasa ii canta seara de seara cu al sau viers mengaietor.
Copilului ii placea a se clati des,iar la un moment dat a cazut si s-a lovit la brat.
Asa imparateasa se naimi cu doctorul pentru un anumit numar de galbeni sa-i vindece copilul.Doctorul accepta,si facu tot ce era posibil sa-i vindece pruncul.Si de atunci,copilul renunta la prostul sau obicei.
Crescand mare,ajunse imaprat peste prea frumoasa-i imparatie,aceasta inflorind sub domnia lui.
