Da, stiu… “la munca”.
Urat cuvant, urata expresie, urata stare.
Sefu’ se uita stramb la tine, simti privirea piezisa a colegului de la biroul de langa, e ora 12:45 si tu te simti de parca e 21:45.
Vrei acasa, la tine in cada, dupa care sa te saruti voiniceste cu un paharel de “ceva”, sa-ti iei pe tine un tricou din ala obosit, plin de gauri si descusut pe alocuri (tricoul cel prietenos), sa-ti iei iubitul/iubita in brate si sa va pupati de noapte buna…
Ma scuzati… fiecare cu visele lui prin casa, dar oricum ar fi, nu vrei sa fii la munca, cu un monitor in fata citindu-mi blogul…
Dar daca locul tau de munca ar arata asa? :D
