A venit toamna și pe meleagurile noastre, dar nu cu mâna goală, ci cu multă dorință de învățare și putere. Frunzele au început să acopere pământul amorțit. Vântul adie ușor, copacii și-au pierdut podoaba, păsările pleacă. Din norii din cer, o picătură mai scapă, frunze argintii cad și cad în continuare, tună și cerul, asfaltul e ud, totul e pustiu, însă sufletul meu încă e viu.
