Omul este o fiinta care nu poate trai doar in monotonie, astfel el incearca sa-si coloreze viata prin intermediul calatoriilor , precum si a aventurilor. Zonele exotice sint cel mai atractive destinatii, deoarece ofera conditii favorabile pentru ca omul sa se distreze din plin si sa guste din placerile vietii. Aceste locuri ii insufla o oarecare putere si dorinta, si el simte cum anturajul exotic isi scutura florile pe inima sa ca o ploita racoroasa. El se improspateaza , devine mai tinar si resimte cit de dulci sint amintirile batailor de inima. cit de invapaioase -sarutarile tineretii. Desi atmosfera spatiului exotic este colorata cu bucuriile si placerile divertismentului, aventurilor, omul devine intr-un moment dat strapuns de un sentiment ciudat. Desi se simte bine, el parca nu este in apele lui, ceva nu-i ajunge. Fiorii fericirii se inaripeaza si-i poarta sufletul pe alte tarimuri. Si gindul lui zboara spre locul natal , spre casa parinteasca, spre parinti si prieteni. Unde nu s-ar duce omul, il insoteste acest sentiment ciudat- dorul, al doilea suflet al sau. Dintre toate sentimentele, dorul numai nu se sterge!! Doar piinea sufleteasca si inima sunt un rod scump a pamintului natal.
