Copilaria
De cand ne nastem pana murim, noi practic suntem copii, pentru ca avem parinti. Insa exista o etapa numita copilaria in care experimantam multe lucruri si suntem nebuni dupa cunoastere. Copilaria incepe de la varsta de 2 anisori si se intinde pana la 18 ani.
Da chiar asa se intinde pana la 18 ani, pentru ca pana atunci noi, cu toti vom fi intr o perioada de incercare. De la 2 la 4 ani invatam sa mergem sa vorbim, adica incepe dezvoltarea, incepem sa gustam din ceea ce se numeste copilarie. Imi amintesc cu drag momentele in care mama ma lua in brate dupa ce mergeam doi pasi de furnicuta, de frica sa nu cad si sa mi se intample ceva. Insa inevitabilul a aparut si am cazut, mami sa speriat insa eu radeam pentru ca si asta trebuie sa se intample, asta e cronologia vietii.
Pe la 5 anisori incepem mesrul la scoala si acolo, desii suntem mici incep asa zise rivalitati, sunt fer convinsa ca, cu totii ne amintim de acea fata care avea cela mai dragute papusii si care primea toate rolurile dragute la serbarii, sau de baieti frumosi cu masinute de jucarie care mai de care mai frumoase.
La 8 anisori ai nostrii ne lasau se iesim pe afara in fata blocului si ne simteam atat de bine, am fi dat orice ca fetele cu un an sau doi mai mari sa se uite la noi cum urcam pșe tobogan invers la vremea aia asta insemna sa fi cool. Imi amintesc cu placere acele momente a le zilei in care terorizam casa cu desenele noastre animate (da tu cateva ex). Veneam de la scoala pe la 9 ani si ne bucuram atat de tare ca nu aveam teme si ne puteam lasa ghiozdanul si sa plecam pe afara.
