Toamna nu mai este la putere. Se vede cu ochiul liber. Ploile ce candva vesteau tristetea s-au oprit. Vanul nu mai bate, frunzele nu mai cad. Totul doarme.
Se insereaza. Eu stau in camera mea si ma uit pe geam. Diamantele de argint ale cerului dau un pic de culoare intunericului. Un peisaj demn de pus in rama. Deodata, cenusiii nori acopera marea noptii. Intuneric. Dar nu pentru mult timp. Un fulg de nea cade pe pervaz. Este gingas, cu un model uimitor. Apoi, inca unul si inca unul. Mii si mii de fulgi, toti diferiti, cad unul peste altul, formand o zapada imaculata. Este atat de alba.... Nici nu crezi ca era omat, atat de delicat, ca matasea.
Din acest vis frumos nu m-am trezit pana ninsoarea nu s-a oprit
