Răspuns :
A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin ţipând Şi se-mping şi sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puşi; Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la uşi. Colo-n colţ acum răsare Un copil, al nu ştiu cui, Largi de-un cot sunt paşii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de aceea-i încruntat, Şi s-avântă, şi se crede Că-i bărbat; Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! El degrabă-n jur chiteşte Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvăleşte Pe-ntrecut. Uite-i, mă, căciula, frate, Mare cât o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa şapte sate Adăpost! Unii-l iau grăbit la vale, Alţii-n glumă parte-i ţin Uite-i, fără pic de vin S-au jurat să îmbete-n cale Pe creştin! Vine-o babă-ncet pe stradă În cojocul rupt al ei Şi încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Şi ea ce-i. S-oţărăşte rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. Aţi înnebunit de tot Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Şi-apoi zici că eşti român! Biata babă a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniţă o-nconjoară Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi se ţin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor. Baba şi-a uitat învăţul: Bate, înjură, dă din mâini: Dracilor, sunteţi păgâni? Maica mea! Să stai cu băţul Ca la câini! Şi cu băţul se-nvârteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Şi mulţimea năvăleşte Iarăşi stol. Astfel tabăra se duce Lălăind în chip avan: Baba-n mijloc, căpitan, Scuipă-n sân şi face cruce De Satan. Ba se răscolesc şi câinii De prin curţi, şi sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc miraţi bătrânii Din bordei. Ce-i pe drum atâta gură? Nu-i nimic. Copii ştrengari. Ei, auzi! Vedea i-aş mari, Parcă trece-adunătură De tătari!Contact | Po
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!