Fata babei este unul dintre cele doua personaje principale ale povestii.
Ea este un personaj negativ, in opozitie cu personajul pozitiv, fata mosului.
Inca de la inceputul povestii autorul o caracterizeaza ca fiind o fata ,,slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă”. Modul de a se comporta fața de sora si fața de parinti demonstreaza faptul ca este rea la suflet si mincinoasa. Spre exemplu, sosite acasa de la șezatoare, fata babei ii fura celelilalte fusul si se lauda cum ca ea a tors lana. Invidioasa ca fata mosului a adus acasa un cufar cu bogatii, ea ii promite babei ca o sa ii aduca si mai multe.
Drumul fetei spre casa Sfintei Duminici este presarat cu intamplari menite sa ne arate inca o data defectele fetei. Intalninu-se cu catelusa, cuptorul, părul, fata babei refuza sa dea ajutor dovedindu-le tuturor ca este ,, alintata si lenesa”.
Nici la casa Sfintei Duminici nu isi schimba comportamentul si nu isi da silinta sa indeplineasca cum trebuie sarcinile primite. Astfe, ea arde mancarea si opareste bietele lighioane pe care trebuia sa le spele. Lasata sa isi aleaga si ea un cufar, este hrăpăreață si alege cel mai mare cufar, fiind sigura ca in el va gasi bogatii mai mari decat cele ale fetei mosului.
In drumul spre casa insa, fata realizeaza intrucatva ca a gresit neajutand fiintele aflate la nevoie, pentru ca isi musca degetele ,,de ciudă şi de ruşine”.
In final, acest comportamentul nepotrivit al fetei este pedepsit de catre autor prin faptul ca fata si baba pier inghitite de catre lighioanele din cufar, iar mosul cu fata lui traiesc fericiti.
Eu cred ca, orice comportament nepotrivit al omului fata de oamenii ce il inconjoara sau fata de alte vietuitoare, va fi pedepsit la un moment dat. Fata mosului a fost rea, lensa, mincinoasa si a fost rasplatita cu aceesi moneda.
