trasura copilariei
era o zi de april,sub soarele arzator staluce iarba care avea roua dimineti.intr-un sat se afla o trasura care mai de mult era trasura in care se jucau copii ca si mine eu am doar 12 ani dar acum 5 ani era locul meu preferat si in care ma scundeam de ma si de tata.acolo ascultam muzica suava a pasarilor cantatoare care stateau in copacul cu crengile ca genele mele peste care cadea un somn linistitor.
dupa numai 5 an trasura tot acolo era si mereu stateam acolo cu prietena mea Anca si povesteam,radeam, era un vis sublim care imi asternea o plapuma de argint ca sa pot dormi sub cerul albastru si induiosator acest lucru imi incanta inima cu mai multa dragoste.ne hotaram oare ce nume sa ii dam,dar apo o frunza ne aduce aminte de adierea toamnei ce trebuia sa vina,apoi numele ales era trasura copilariei!
