Nu trecuse bine vacanță de vară ca m- am înscris la niște ore de atletism ,un sport greu dar frumos totodată dacă ai continuitate .Am constatat destul de târziu cât de greu avea sa- mi fie în viitorul apropiat însă nu m- am lăsa păgubașa .în fine ,la aceste antrenamente erau destul de mulți copii ,să zic ca erau credca vreo 7-8 ,dintre toți unul singur mi s- a părut a fi mai special ,întrucât ,pentru vârstă sa de abia 10 ani ,avea o băgatie de cunoștințe și pe lângă toate acestea și o mare credință în cel de sus .Prima dată nu i- am dat mare importanță ,însă după nici câteva săptămâni aveam să dezvolt un atașament zic eu nociv pentru ca îmi devenise drag ,nu am întâlnit în viața mea un copil cu o inteligență atât de mare ,și pe lângă acest timp plin să mai ai timp să și zâmbești ,mi se pare ceva deosebit .Consider ca acest copilaș mi- a dat un strop puternic de soare în viața mea ,practic m- a învățat să - mi trăiesc viață cu mai mult zâmbet pe față și totodata m- a ajutat să mă maturizez și mai mult deși diferența noastră de vârstă este destul de mărișoară .Aceasta întâmplare o consider a fi o amintire de neuitat
Eu sper ca acest text ,pe care l- am scris cu sufletul pentru ca mi- a marcat existența ,să te ajute !
