1. Satul
In Evul Mediu cei mai multi traiau la tara. Ei nu detineau pamant ci erau arendasi, adica pamantul nu le apartinea. Pentru acest teren taranul era nevoie sa plateasca propietarului o dijma (adica o taxa) si sa presteze anumite servicii in folosul acestuia. Baza vietii taranilor consta in cultivarea pamantului si in cresterea animalelor.
Locuinta unui taran consta in general dintr-o singura camera si uneori statea si animalele cu ei. Putini aveau doua camere.
2. Orasul
Orasele erau construite la intersectia unor drumuri comerciale. La inceput orasele s-au dezvoltat in mod natural, abia mai tarziu conform unui plan.
Cetatenii unui oras nu aveau doar drepturi ci si obligatii ca achitarea unor taxe si sa participe la apararea orasului.
Cei mai multi locuitori ai orasului erau negustorii si mestesugarii. Incepend cu secolul al XII-lea acestia s-au unit in bresle.
La inceput orasele erau destul de mici si aratau ca niste sate mai rasarite. Undeva in centru se afla biserica, primaria si casele patricienilor.
Viata ucenicilor era destul de grea. Incepeau munca dis de dimineata si erau destul de prost hraniti iar seara erau extrem de obositi. De exemplu ucenicul fierar trebuia sa stea toata ziua in picioare iar in fierarie era foarte cald.
