Era o zi frumoasa si calda de toamna in care Maria s-a dus la cules mere. Ea o intreaba pe prietena ei, Ema daca ar vrea sa o ajute. Ema ar vrea dar o roaga frumos sa o ierte ca nu poate deoarece pleaca cu tatal ei la mare. Maria era nevoita sa plece impreuna cu niste floricele. Ajunsa acolo, si-a dat seama ca pare una dintre frumoasele luzezi dintr-un suflet omenesc. A inceput sa culeaga merele si..... nu observase padurea din care iesise un micut cerb ca sa o intampine cu blandete. Ea era foarte mirata si parca credea ca e singura! Uite cate minuni deosebit de frumoase care te iau prin surprindere aduce Dumnezeu. Dar s-a mai gandit la ceva, niciodata nu va fii singura deoarece intotdeauna Il va avea pe Dumnezeu si ingerasul ei langa ea !
