O zi de toamna tirzie , cu multe ginduri aparute prin ploi si vinturi de zilele scurte a acestiu anotimp care ne face sa vedem o lume in alte culori . Frunzele cad de parca isi lasa lacrmile in bataia vintului de toamna , trecute de verdele viu si umezite ele par ca caramiziul cerului tomnatic in serile devremi a drumului acestiu glob! Drumurile duc parca in departari , cararusile batute de atitea talpe deja imbatrinesc in negrul acestiu pamint . Noi oamenii devenim altii , ingindurati , trecuti de serile calde cautam caldura si carti , incepem sa citim iarasi din nou cum o faceam si mai inainte la masa si lumina de linga geamul nostru intunecos!
Acum drumurile ne duc la o realitate tacuta, ne fac sa cadeam in tacerea toamnei tirziii!
