Ploaia pământului
Cade rece, cadenţat ca o şoaptă caldă
Pe pământul toamnei prea-ncercat
Ce rămâne apăsat şi mult mişcat
Sub lacrima de ploaie şi de viaţă.
Şi plouă azi, şi mâine va ploua
Peste întreaga fire răzleţită
Doar ochii noştri deseori vor căuta
Si soarele şi luna-n dor ascunse.
Şi ploaia cade cadenţat în toamnă,
În toamnă veselă, bogată şi călduţă-
Şi cerul parcă n-a uitat c-a mai plouat
Dar totu-i cu folos oricât ar fi de multă.
