Răspuns :
Ion Creangă este socotit drept unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. Mihail Sadoveanu îl situează pe Creangă alături de Ion Neculce, ca pe înaintaşul şi învăţătorul său. Critica literară l-a situat pe Creangă printre marii umorişti ai lumii, umorul fiind o notă importantă a creaţiei sale. El e un scriitor profund original datorită umorului său ţărănesc.
Umorul lui Cerangă parcurge o întreagă gamă. Autorului îi place să glumească, poate şi datorită firii sale voioase. Tonul povestirii e plăcut, degajat, autorul provocând permanent zâmbetul sănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sau autoironizându-se.Creangă pune un mare accent pe umor în romanul “Amintiri din copilărie”, unde autorul îşi povesteşte isprăvile de demult cu mult umor şi duioşie. Umorul este prezent în roman şi în portretele pe care autorul le face diferitelor personaje. Pe rudele păgubite de cireşe şi cânepă le creionează astfel: “Moş Vasile era un cărpănos şi-un pui de zgârie brânză ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: a tunat şi i-au adunat.”
Comicul e dat de plăcerea de a spune, de jovialitate şi umor, de exprimarea mucalită. Pentru a stârni râsul, autorul foloseşte ironia, zeflemeaua, scene comice, citate, expresii, vorbe de duh, tratarea comică a unor situaþii dramatice.
Sursele umorului sunt susþinute şi prin zicători rostite în versuri:
“La plăcinte
Înainte,
La război
Înapoi.”
“Voinic tânăr, cal bătrân
Greu se-ngăduie la drum.”
“Poftim punga la masă
Dacă ţi-ai adus de-acasă.”
“Că e laie,
Că-i bălaie,
Că e ciută,
Că-i cornută.”
Sper sa iti fie de ajutor
Umorul lui Cerangă parcurge o întreagă gamă. Autorului îi place să glumească, poate şi datorită firii sale voioase. Tonul povestirii e plăcut, degajat, autorul provocând permanent zâmbetul sănătos, privind totul dintr-o perspectivă care amuză, exagerând, zeflemisind sau autoironizându-se.Creangă pune un mare accent pe umor în romanul “Amintiri din copilărie”, unde autorul îşi povesteşte isprăvile de demult cu mult umor şi duioşie. Umorul este prezent în roman şi în portretele pe care autorul le face diferitelor personaje. Pe rudele păgubite de cireşe şi cânepă le creionează astfel: “Moş Vasile era un cărpănos şi-un pui de zgârie brânză ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: a tunat şi i-au adunat.”
Comicul e dat de plăcerea de a spune, de jovialitate şi umor, de exprimarea mucalită. Pentru a stârni râsul, autorul foloseşte ironia, zeflemeaua, scene comice, citate, expresii, vorbe de duh, tratarea comică a unor situaþii dramatice.
Sursele umorului sunt susþinute şi prin zicători rostite în versuri:
“La plăcinte
Înainte,
La război
Înapoi.”
“Voinic tânăr, cal bătrân
Greu se-ngăduie la drum.”
“Poftim punga la masă
Dacă ţi-ai adus de-acasă.”
“Că e laie,
Că-i bălaie,
Că e ciută,
Că-i cornută.”
Sper sa iti fie de ajutor
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări suplimentare sau aveți nevoie de ajutor, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și vă încurajăm să ne salvați în lista de favorite!