Iubesc padurile pentru ca sunt locuri aidoma unei miresme ce te poarta in lumi diferite.Era primavara atunci cand tata m-a luat cu el intr-o minunata padure.Nu-mi aduc bine aminte denumirea dar peisajul miraculos mia ramas ca o imagine in adancul sufletului.Am vazut pentru prima oara o caprioara.Tata a zarit-o primul.Eram fascinati de fragilitatea acestui inocent animal,de aceea tata mia zis sa ne ascundem dupa un tufi pentru a o observa mai indeaproape.5 minute impecabile leam petrecut observand mica caprioara dupa care ia sunat tatei celularul si a fugit.Desigur mam suparat pe el insa ma linistit cu simpul gand ca e ceva unic sa vezi un pui de caproara atat timp,admirand-o.De atunci am o pasiune atat pentru paduri cat si pentru animalele ei!
