oezia "Fluture, tu" de Tudor Arghezi este o opera lirica, surprinzand imaginea unui fluture. Este, deci, o descriere in versuri. Tudor Arghezi a fost atras si fascinat de universul mic, de lumea marunta a plantelor si gazelor. Una din marile teme ale creatiei argheziene este numita sugestiv poezia "boabei si a faramei".
Titlul poeziei , o structura nominala, alcatuita dintr-un substantiv si un pronume, ambele in cazul vocativ, cuprinde tema poeziei si orienteaza discursul liric. De asemenea, observam adresarea directa a eului liric. Poezia este structurata in trei strofe, inegale ca numar de versuri: prima strofa este o octava (strofa alcatuita din opt versuri), a doua o tertina (strofa alcatuita din trei versuri), iar a treia un catren (strofa alcatuita din patru versuri).
Incipitul reia titlul, intr-o introgatie retorica: "Fluture, tu, pe unde prin perdea/ Putusi intra-n chilia mea?", fixand o coordonata spatiala ("chilia"). Urmatoarea interogatie retorica: "Ce stiri mi-aduci din primavara,/ Frumosule de catifea solara?" surprinde o coordonata temporala: primavara. Substantivul obtinut prin conversiune, din adjectivul "frumos" asociat cu sintagma "catifea solara" este o constructie care pune in evidenta o trasatura a fluturelui: gingasia acestuia, asemanatoare catifelei.
In continuare, poetul defineste fluturele drept "echer plapand", prins de perete, asociindu-l cu lumea cartilor, a scrisului: "uitandu-te la carti si la caiete". Urmatorul vers evidentiaza o alta trasatura a fluturelui, autorul creand o imagine vizuala de o mare frumusete: "Cu ochi-aprinsi ca jarul de rubin"- comparatie si metafora care sugereaza stralucirea pietrei pretioase de culoare rosie (imagine cromatica).
